Ce a descoperit un nou studiu despre postul intermitent și boala Huntington? Un studiu pilot realizat în 2026 a analizat efectele postului intermitent asupra persoanelor cu boala Huntington în stadii incipiente. Rezultatele au arătat modificări favorabile ale nivelurilor plasmatice de neurofilament light chain (NfL) și ale bioenergeticii celulare. Studiul a fost conceput pentru a testa fezabilitatea acestei strategii alimentare, nu pentru a demonstra că postul intermitent tratează boala.
Rezumat:
Boala Huntington și impactul postului intermitent asupra sănătății
Boala Huntington este o afecțiune neurologică ereditară progresivă, provocată de o mutație a genei HTT. Aceasta determină producerea unei forme anormale a proteinei huntingtin, care afectează treptat celulele nervoase. Simptomele includ mișcări involuntare, deteriorarea memoriei și a funcțiilor cognitive, modificări de comportament, depresie, dificultăți de vorbire și înghițire, precum și pierdere în greutate, mai ales în stadiile avansate. În prezent nu există un tratament care să oprească evoluția acestei boli, motiv pentru care cercetătorii sunt interesați de intervenții asupra stilului de viață care ar putea influența procesele biologice implicate în neurodegenerare.
Studiul a fost un pilot de 12 săptămâni, cu participarea a 20 de persoane cu boala Huntington în stadiu incipient. Participanții au fost instruiți să consume alimente într-o fereastră zilnică limitată, protocolul fiind de aproximativ 8 ore de alimentație și 16 ore fără aport caloric. Un exemplu teoretic ar fi consumarea tuturor meselor între orele 10:00 și 18:00 și evitarea alimentelor cu calorii în restul intervalului. Participanții au primit și recomandări standard privind alimentația și activitatea fizică. Scopul principal al studiului nu a fost să demonstreze că postul intermitent tratează Huntington, ci să stabilească dacă această strategie este fezabilă și bine tolerată de persoanele aflate în stadiile timpurii ale bolii.
Majoritatea participanților au putut urma programul alimentar, ceea ce este important în boala Huntington, deoarece postul intermitent este asociat frecvent cu scăderea aportului caloric și pierderea în greutate, o problemă pentru multe persoane cu Huntington, mai ales pe măsură ce boala avansează. După cele 12 săptămâni, cercetătorii au concluzionat că intervenția a fost fezabilă și bine tolerată.
Descoperiri importante privind sănătatea cerebrală și bioenergetică
Una dintre cele mai interesante descoperiri a fost modificarea favorabilă a nivelurilor plasmatice de neurofilament light chain (NfL), o proteină structurală prezentă în neuroni. Atunci când celulele nervoase sunt deteriorate, cantități mai mari de NfL pot ajunge în lichidul cefalorahidian și în sânge. În boala Huntington, nivelurile crescute ale NfL sunt asociate cu progresia bolii. După cele 12 săptămâni de alimentație într-o fereastră limitată, cercetătorii au observat modificări favorabile ale nivelurilor plasmatice de NfL. Autorii consideră rezultatul suficient de interesant pentru a justifica cercetări suplimentare.
Un alt rezultat interesant a privit bioenergetica celulară. Mitocondriile sunt structurile celulare responsabile în mare parte de producerea energiei. Disfuncția mitocondrială este considerată unul dintre mecanismele implicate în boala Huntington, iar cercetări anterioare au arătat că diferențele în funcționarea mitocondriilor pot fi asociate cu vârsta la care apar simptomele motorii. În noul studiu, analizele exploratorii au identificat modificări favorabile ale bioenergeticii celulare după perioada de alimentație într-o fereastră limitată.
Cercetătorii au analizat și mai mulți indicatori clinici utilizați pentru monitorizarea persoanelor cu Huntington. Rezultatele exploratorii au indicat îmbunătățiri ale unor măsuri clinice ale bolii, cum ar fi scorul motor, testul de fluență verbală și măsuri ale simptomelor psihiatrice. Aceste rezultate trebuie însă interpretate cu foarte multă prudență, deoarece studiul nu a avut un grup de control care să continue alimentația obișnuită și nici participanții, nici cercetătorii nu au fost „orbiți” în privința intervenției.
Unul dintre mecanismele investigate intens este autofagia, un sistem celular de reciclare care descompune și elimină componente deteriorate, proteine anormale și alte structuri de care nu mai are nevoie. În boala Huntington, acest mecanism este deosebit de interesant deoarece celulele acumulează proteina huntingtin mutantă. În modele animale de Huntington, perioadele de post au stimulat autofagia și au fost asociate cu reducerea nivelurilor proteinei huntingtin mutante în anumite țesuturi. Într-un model de șoarece, alimentația într-o fereastră de șase ore, urmată de aproximativ 18 ore de post, a fost asociată cu creșterea activității autofagice neuronale și reducerea proteinei huntingtin mutante în cortex.
Rezultatele studiului sunt interesante, dar nu demonstrează că postul intermitent tratează sau încetinește boala Huntington. În primul rând, au participat numai 20 de persoane. În al doilea rând, studiul a durat doar 12 săptămâni. În al treilea rând, nu a existat un grup de control. În al patrulea rând, atât participanții, cât și cercetătorii știau că este urmată intervenția. Prin urmare, studiul a fost conceput în primul rând pentru a testa fezabilitatea și tolerabilitatea și pentru a identifica eventuale semnale biologice care merită investigate într-un studiu mai amplu.
Autorii spun chiar în concluzia lucrării că rezultatele susțin necesitatea unor cercetări suplimentare privind TRE ca posibilă intervenție asupra stilului de viață în Huntington. Persoanele cu Huntington nu ar trebui să înceapă un program de post intermitent fără să discute cu medicul și cu un specialist în nutriție. Unul dintre motive este riscul de pierdere în greutate, deoarece pe măsură ce boala progresează, pacienții cu Huntington pot avea dificultăți în menținerea greutății și pot avea nevoi calorice ridicate. Limitarea intervalului în care se poate mânca ar putea face mai dificil consumul unei cantități suficiente de energie și nutrienți.
Studiul pilot deschide calea către cercetări mai ample. Un studiu viitor ar trebui să includă mai mulți participanți, un grup de control și o perioadă de urmărire mult mai lungă. Doar astfel se va putea stabili dacă modificările observate asupra NfL, funcției mitocondriale și scorurilor clinice se traduc într-o încetinire reală și de durată a progresiei bolii. Va trebui stabilit și care este intervalul optim de alimentație, dacă momentul zilei în care se consumă mesele contează și ce tip de alimentație ar trebui asociat cu această strategie.
Carmen Ene
Intra pe www.newsin.ro pentru a gasi stiri de ultima ora din Romania si strainatate, care fac mult buzz in mediul online si offline.